| 1.
|
ALINI'A, aliniez, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) aseza în linie dreaptă. ♦ Tranz. A îndrepta traseul unei străzi. ♦ Tranz. A aseza un grup de construcţii după o linie dinainte stabilită. 2. Refl. (Despre ţări) A se asocia într-o grupare pe baza unui tratat. 3. Tranz. A ajusta elementele componente ale unui sistem pentru a-i asigura o bună funcţionare. [Pr.: -ni-a] - A3 + linie (după fr. aligner).
Sursă
: DEX'98
(1828)
- ana_zecheru |
| |
| 2.
|
ALINI'A vb. a (se) însira, a (se) însirui, a (se) ordona, a (se) rândui, (înv. si reg.) a (se) sirui. (S-au ~ în tăcere.)
Sursă
: Sinonime
(171473)
- siveco |
| |
| 3.
|
alini'a vb. linia
Sursă
: DOR
(221481)
- siveco |
| |
| 4.
|
A SE ALINI//'A mă ~'ez intranz. 1) (despre persoane) A se aseza într-o linie dreaptă; a se aranja. 2) A se conforma cu fidelitate. ~ la principiile politice ale unui partid. 3) (despre ţări) A se asocia într-o grupare pe baza unui tratat. /a + linie
Sursă
: NODEX
(322535)
- siveco |
| |
| 5.
|
A ALINI//'A ~'ez tranz. 1) (traseul unei străzi) A aranja în linie dreaptă. 2) (construcţii) A amplasa după o anumită linie. 3) A face să se alinieze. [Sil. -ni-a] /a + linie
Sursă
: NODEX
(322534)
- siveco |
| |
| 6.
|
ALINI'A vb. I tr., refl. A (se) aseza în linie dreaptă. ♦ tr. A îndrepta traseul unei străzi. [Pron. -ni-a, ger. -iind, var. alinea vb. I. / < linie, după fr. aligner]. Sursă
: DN
( 361152)
- LauraGellner |
| |
|
|